joi, 16 decembrie 2010

Fiul meu

Totul incepe din dragoste
Apoi devine o pacoste
Dar nimic nu se compara
Cu durerea mea amara.

Cu durerea ce-a lasat-o
Fiul meu plecat in ceruri
Si cu fata mea plecata
Scriu acum aceste versuri...
Si ma rog la Dumnezeu
Sa ierte pacatul meu
Si ca fiul meu sa fie
Un ingeras pe vecie!

Nimeni nu poate sa stie
Ce simte-o mama-ndurerata
Cand stie ca pe vecie
Nu mai poate fi iertata!

Fiul meu, oriunde ai fi
Mamica ta vrea sa stii
Ca nu a vrut sa fie asa
Dar nu putea lupta cu soarta!

Ea iti spune ce-a simtit
Foarte mult ea te-a iubit
Dar asa a fost sa fie
Ea te-a pierdut pe vecie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu